PUTEREA DE VIZUALIZARE

Tu poţi schimba lumea. Este uşor. Cum? In aceasta înregistrare video, omul de ştiinţa Gregg Braden explica modul in care Legea Atracţiei funcţionează, ca exista un câmp in jurul nostru, o conştiinţa colectivă, la care noi toţi participam. Aceasta conştiinţa colectiva creează realitatea noastră. Ea poate fi influenţată de noi prin ADN-ul nostru, folosind puterea gândurilor si inimii noastre.
Noi putem folosi aceasta lege in mod individual, insa si la nivel colectiv, pentru a schimba lumea noastră. Exista chiar si o formula pentru a afla câţi participanţi sunt necesari pentru a se manifesta un anumit efect (de exemplu pentru a aduce pacea), intr-un grup mai mare de oameni. Acest aspect a fost dovedit in mod ştiinţific, prin experimente. Pentru a schimba lumea la nivelul întregii ei populaţii este nevoie doar de 8000 de participanţi.
Puterea de a vizualiza este un dar oferit de Dumnezeu omenirii, pentru ca aceasta sa isi ia soarta in propriile mâini si pentru a nu rămâne neputincioasa in fata experienţelor pe care le trăieşte. Deci, haideţi sa acceptam acest dar cu recunoştinţa si sa îl folosim!

Imaginile cu Gregg Braden sunt luate din înregistrarea sa video, "The Science of Miracles" care poate fi găsita si pe YouTube.

Va rugam mai intai sa va alaturati actiunii noastre!

Transcriere a înregistrării video:

Gregg Braden

"Din anii1887 pana la începutul anilor 1900, întreaga ştiinţa din Vest s-a bazat pe principiul conform căruia ceea ce se petrece intr-un loc nu afectează absolut deloc ceea ce se petrece intr-un alt loc. Si acum noi ştim ca acest lucru este in mod absolut neadevărat. Deci, as dori sa împărtăşesc cu voi trei experimente ce zguduie temelia fizicii vestice. Primul dintre acestea a fost condus de fizicianul rus, Vladimir Poponin, la începutul anilor 1990. El a venit in Statele Unite pentru a încheia aceasta serie de experienţe. Poponin a dorit sa investigheze legătura dintre ADN-ul uman si materialul din care lumea noastră este formata, adică micile buzunare de energie pe care noi le numim fotoni, mici particule de lumina, daca doriţi sa va raportaţi la ele in acest mod. Astfel, experimentul a constat in a lua un tub, un tub de sticla din care s-a scos tot aerul, obţinându-se ceea ce noi numim astăzi un vid, ceea ce implica sa nu mai avem nimic altceva in acest tub. Totuşi, noi ştim ca încă a mai rămas ceva. Sunt aceste mici particule de lumina.

Deci, Poponin a măsurat particulele pentru a vedea cum sunt ele distribuite. Zboară ele peste tot in spaţiul disponibil din interiorul tubului sau au rămas depozitate in partea de jos a tubului sau ce s-a întâmplat mai exact cu ele? Rezultatul acestei părţi a experimentului nu a fost o surpriza. Asta pentru ca micile particule de lumina, fotonii, se aflau intr-o dispunere cu totul aleatoare. Si acesta era si rezultatul pe care îl aşteptau. Următoarea parte a experimentului devine foarte, foarte interesanta, deoarece ei au plasat ADN uman in interiorul acestui tub. Atunci când au măsurat fotonii, ADN-ul uman i-a determinat pe aceştia sa se aranjeze cumva specific. ADN-ul avea un efect direct asupra materiei din care este compusa lumea noastră!

Acelaşi lucru l-au susţinut dintotdeauna si tradiţiile spirituale străvechi. Mai exact, ca ceva din noi înşine are un efect asupra lumii din jurul nostru (“Omul sfinţeşte locul”, n.t.)

Cel de-al doilea experiment este unul fascinant. E un experiment militar. Ei au luat practic ADN uman, mostre din ţesutul aflat in interiorul gurii unui donator sau voluntar si au plasat acest ADN intr-un dispozitiv care putea măsura efectele acestuia in interiorul unei camere dintr-o clădire, in timp ce donatorul de la care provenea ADN-ul se afla intr-o alta camera a aceleiaşi clădiri.

Ei au supus voluntarul la ceea ce ei numeau stimulare emoţionala, care sa provoace răspunsuri emoţionale autentice, de bucurie ori de tristeţe, de supărare ori de furie, intr-o anumita parte a clădirii. Si măsurau ADN-ul pentru a observa daca acesta ar afecta emoţiile donatorului. Dar de ce ar face asta? In prezent, in fizica vestica nimic nu sugerează ca ADN-ul este încă in conexiune cu donatorul, pe de o parte. Pe de alta parte, ei au realizat aceste experimente si au găsit exact opusul, adică faptul ca donatorul avea creşterile si scăderile sale emoţionale in una dintre camere, ADN-ul avea creşterile si scăderile sale emoţionale intr-o alta camera si totul se întâmpla in acelaşi timp.




Iar cel de-al treilea experiment a fost realizat din nou in anii 1990 de către Institute of HeartMath, o organizaţie pioniera de cercetare, localizata in nordul Californiei, care aprofundează ideea ca inima umana ar fi mai mult decât o simpla pompa care ajuta sângele sa circule prin corpurile noastre. Si cu toate ca inimile noastre realizează exact acest lucru, acesta poate sa fie cel mai neînsemnat aspect al activităţii acestora. Ei descoperă ca inimile noastre au cel mai puternic câmp magnetic înregistrat la nivelul corpurilor noastre fizice, iar câmpul electromagnetic, produs de inimile noastre, are un efect ce se extinde cu mult in afara trupurilor noastre.

Aşa ca au conceput un experiment pentru a testa cat mai exact aceasta teorie. Nu este nici o surpriza ca au luat o mostra de ADN uman si l-au izolat, cerând anumitor persoane, care erau antrenate sa simtă ceea ce este cunoscut sub numele de ”emoţii umane coerente”, emoţii foarte clare, de iubire, de apreciere, de compasiune, de supărare, de furie si de ura, sa aibă aceste emoţii atunci când li se va cere. Si pe măsură ce persoanele care erau antrenate sa să aibă acest fel de emoţii le aveau, au măsurat modul in care ADN-ul a răspuns. Au ajuns la următorul rezultat: au descoperit ca in prezenta sentimentelor de apreciere, de iubire, de compasiune, de iertare, ADN-ul a devenit extraordinar de relaxat.

Si exact opusul este si el adevărat. In prezenta sentimentelor de supărare, de furie, de ura, de gelozie, ADN-ul era strâns precum un mic nod.

Ei bine, fiecare dintre aceste trei experimente au fost interesante in felul lor.

Cu toate astea, cant le pui împreuna, ele sunt mai mult decât interesante, mai mult decât nişte experimente izolate, încep sa spună o poveste. Si povestea suna cam aşa: primul experiment, cel al lui Vladimir Poponin, susţinea ca ADN-ul din trupurile noastre are un efect direct asupra mediului nostru, asupra materiei fizice din care lumea noastră este formata, asupra materiei fizice din care lumea noastră este realizata, asupra nivelului energetic. Cel de-al treilea experiment arata ca emoţiile umane au abilitatea de a schimba structura ADN- ului, care la rândul sau are un efect asupra mediului in care ne aflam. Iar experimentul dintre cele doua, cel care a fost condus de către armata Statelor Unite, demonstrează ca, fie daca te afli in aceeaşi clădire sau la 400 de mile (aproximativ 600 de km, n.t.) depărtare, efectul rămâne acelaşi. Noi un suntem limitaţi de spaţiu si timp. Si de fapt, rezultatele acestor experimente indica exact acest lucru, ca tu si eu avem o putere in interiorul trupurilor noastre, care nu este condiţionata de legile fizicii, aşa cum le înţelegem noi astăzi. Tradiţiile străvechi nu numai ca recunosc aceasta relaţie, dar ele îl invita pe cel interesat sa facă un pas chiar mai departe, lăsând indicaţii precise referitoare la modul prin care sa aplicam aceasta relaţie in vieţile noastre. In ultima parte a anilor 1980, eu eram un inginer care lucra in apărare, in corporaţiile Aerospaţiale. Am început sa explorez aceste concepte, prin prisma unui inginer care observa lumea din jurul meu pentru a înţelege istoria celor care au existat înaintea noastră.

Si aceasta gândire e cea care m-a condus in cele mai extraordinare locuri din lume. De la templele din Egipt, la munţii Anzi din Bolivia si Peru, in India, Nepal, in înălţimile Chinei centrale si Tibet, pana in partea de sud-vest a desertului American, pentru a căuta informaţii si indicii care sa ne ajute sa înţelegem modul in care interacţionam cu lumea si cum putem utiliza aceasta putere a trăirilor interioare, aceasta putere care vorbeşte limbajul lumii din jurul nostru.

Si asta e exact ceea ce călugărul din Tibet ne-a descris. El descria un mod de rugăciune, care se bazează pe trăirea interioara. El a spus: Trebuie sa trăim lăuntric, ca si cum ruga ne-a fost deja îndeplinita. Si in acea trăire noi discutam cu forţele creaţiei, care permit universului sa ne răspundă, permiţând acestui câmp, hologramei cuantice, Mintea Lui Dumnezeu, sa ne răspundă cu ceea ce noi simţim in inimile noastre. Deci, decât sa ne rugam, simţindu-ne lipsiţi de putere intr-o situaţie data – ”Doamne, te rog, fa sa fie pace in lume” – acest mod de a ne ruga ne face sa simţim ca participanţi la acea pace.

In 1972, douăzeci si patru de oraşe din Statele Unite au fost angrenate intr-un experiment, in care oamenii au fost antrenaţi sa simtă o stare de pace, intr-o maniera foarte specifica, fiind plasaţi strategic in aceste oraşe. Fiecare oraş avea o populaţie de peste zece mii de persoane, care au fost documentate in unele dintre cele mai cunoscute studii TM (Transcendental Meditation Studies) care au fost realizate la începutul anilor `70. Ceea ce s-a petrecut a fost ca, in timp ce oamenii experimentau acele stări de pace, in comunitatea din jurul acestora, dincolo de clădirile in care aceştia treceau prin acele stări, comunităţile au înregistrat statistic reduceri considerabile ale infracţiunilor. Crimele violente împotriva oamenilor, accidentele din trafic au scăzut. In unele oraşe precum Chicago, unde se afla bursa de schimb, piaţa de acţiuni s-a ridicat, in timp ce pacea era la ordinea zilei. Si când aceştia si-au încheiat rugăciunile, toate acele statistici s-au inversat, iar ei au făcut acelaşi lucru din nou si din nou.

Si totul este atât de precis încât noi ştim acum ca cei care au realizat aceste statistici au fost capabili sa determine exact numărul de persoane necesar pentru a determina acest tip de efect. Aşa ca voi împărtăşi formula si apoi voi descrie ce înseamnă aceasta formula. La început, efectul este observat de îndată ce un anumit număr de persoane participa. Si acel număr, numărul minim, este radical dintr-un procent (√1%), al unei populaţii date.

Deci, ce înseamnă asta? Daca ai un oraş cu o populaţie de un milion de oameni, de exemplu, iei un procent dintr-un milion (pe micul tău calculator) si apoi extragi radical din valoarea acelui procent. Si acel număr iţi spune câţi oameni sunt necesari, numărul limita, pentru a se manifesta efectul. Desigur, cu cat mai multe persoane participa, cu atât e efectul mai mare. In cazul unui oraş de un milion de locuitori, numărul necesar e in jur de o suta. Intr-o lume de sase miliarde de oameni, radical dintr-un procent al populaţiei date este doar in jur de opt mii de persoane.




De-a lungul acelei perioade, am avut oportunitatea sa vad unele înregistrări video care arătau cum era vindecata o tumora canceroasa, cu un diametru de aproape 7,5 cm, din corpul unei femei, care, după standardele medicale vestice, fusese diagnosticata ca fiind inoperabila. Aceasta femeie a mers, cu ultimele puteri, la un spital fără tratamente medicamentoase in Bejing, China. [acum închis de către guvernul Chinez - VisualizeDaily.com]

Deci, in documentaţia video, filmul prezintă femeia, întinsa in camera de spital. Ea este pe deplin treaza, perfect conştienta si crede in procesul care este pe cale sa aibă loc. Înaintea ei se afla un tehnician de ultrasunete care mânuieşte o bagheta de ultrasunete asupra abdomenului ei inferior, pe care îl putem vedea pe ecranul dublu al unui televizor. In partea stângă a ecranului, se face o poza, o captura video, ca referinţa. Aşa ca noi putem vedea care a fost condiţia acesteia la acel moment dat. In partea dreapta a ecranului putem vedea, in direct, trei specialişti care se afla in spatele ei si care acţionează energetic asupra trupului ei prin trăirile experimentate de corpurile lor.

Ei încep sa facă incantaţii ale unui cuvânt pe care l-au ales împreuna ca fiind un cuvânt ce le întăreşte sentimentul ca ea e deja vindecata. Invocaţia spunea in esenţa, “Deja vindecata”, “Deja realizat”. Si pe măsură ce ei încep sa aibă aceasta trăire si spun aceste cuvinte intre ei, pe ecranul televizorului putem observa, in direct, cum aceasta tumoare cancerigena dispare in mai puţin de trei minute in timp real. Nu este unul din acele cadre de documentar derulate rapid, care arata un trandafir ce se deschide in 30 de secunde, procesul durând, de fapt, zile întregi. Aici, totul se petrece, efectiv, in trei minute. Corpul ei a rezonat cu trăirile specialiştilor, care erau antrenaţi sa aibă genul de trăiri resimţite atunci. Si ei nu simţeau altceva decât ca se aflau in prezenta unei femei deja vindecate, pe deplin revigorata, pe deplin capabila. Ei nu o vedeau ca pe o femeie care era bolnava. Ei nu spuneau, “Cancer rău, trebuie sa ieşi afara”.

Am avut oportunitatea de a vorbi cu un domn, Luke Chan, care chiar a realizat acest film. Si i-am pus o întrebare: “Dar daca acei trei specialişti nu erau acolo? Putea aceasta femeie să facă asta, am putea careva dintre noi sa reuşim singuri?” Mi-a zâmbit când i-am pus întrebarea si a spus, “Gregg, după toate probabilităţile, ea ar fi putut sa ruseasca si singura. Totuşi, e ceva la noi, oamenii, pentru ca ne simţim mai încrezători si mai puternici atunci când suntem susţinuţi de alţii in lucrurile in care credem, in lucrurile pe care alegem sa le realizam.”

"Iubire si Recunostinta"

Chiar mai recent, cercetarea realizata de către omul de ştiinţa Masaru Emoto, cu privire la relaţia dintre emoţiile umane, sentimentele umane si picăturile de apa, prezintă aceasta relaţie si mai punctual. Astfel, acest om de ştiinţă, aceste proiecte particulare de cercetare au descoperit ca picăturile de apa, care oricum reprezintă peste şaptezeci la suta din lumea noastră si şaptezeci la suta din corpurile noastre, picăturile de apa răspund la emoţiile umane, fie ca acestea sunt simţite in corp, ori sunt chiar scrise pe etichete, care sunt plasate pe fiole de apa. Si emoţiile cercetătorului, precum si etichetele sunt scrise si plasate sub acele fiole. Fiolele au fost apoi îngheţate pentru o anumita perioada de timp, înlăturate din procesul de îngheţare si pe măsura ce încep sa se dezgheţe, cristalizează. Si forma cristalelor este cea care oferă indicii asupra ceea ce se petrece cu emoţia respectiva.

[poze ale cristalelor de apa făcute de Dr. Emoto]

Si este un exemplu cu adevărat minunat, un exemplu foarte direct despre cum fiecare dintre noi are şansa de a participa. Nu pentru a controla si a manipula, ci pentru a participa la evenimentele din lumea in care trăim, la evenimentele din viata noastră, ale familiei noastre, ale comunităţii noastre si ale corpurilor noastre, prin câmpul care uneşte totul in creaţie.”


Traducere: Sorin şi Diana

Va rugam mai intai sa va alaturati actiunii noastre!